HOTĂRÂRE
nr. 766 din 21
noiembrie 1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în
construcţii
În temeiul art. 38 din Legea nr. 10/1995
privind calitatea în construcţii, Guvernul României
hotărăşte:
Se aprobă
regulamentele privind:
a)activitatea de metrologie în construcţii;
b)conducerea şi asigurarea calităţii în
construcţii;
c)stabilirea categoriei de importanţă a
construcţiilor;
d)urmărirea comportării în exploatare,
intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor;
e)agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente
noi în construcţii;
f)autorizarea şi acreditarea laboratoarelor
de analize şi încercări în construcţii;
g)certificarea de conformitate a
calităţii produselor folosite în construcţii, cuprinse în
anexele nr. 1-7, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Actualizarea şi gestionarea regulamentelor prevăzute la art. 1 se realizează de către Ministerul Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului.
Pe data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă:
Hotărârea Guvernului nr. 256/1994 pentru aprobarea
Regulamentului privind asigurarea activităţii metrologice în
construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 152 din 17 iunie 1994; Hotărârea Guvernului
nr. 261/1994
pentru aprobarea unor regulamente elaborate în temeiul art. 35 şi 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/1994 privind calitatea în
construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 193 din 28 iulie 1994; Hotărârea Guvernului
nr. 392/1994 pentru aprobarea
Regulamentului privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi
echipamente noi în construcţii, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 202 din 4 august 1994; Hotărârea
Guvernului nr. 393/1994 pentru aprobarea
Regulamentului privind autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de
încercări în construcţii, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 202 din 4 august 1994; Hotărârea Guvernului
nr. 728/1994 pentru aprobarea
Regulamentului privind certificarea calităţii produselor folosite în
construcţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
325 din 24 noiembrie 1994.
VICTOR
CIORBEA |
Contrasemnează: |
Ministru
de stat, ministrul finanţelor, |
Mircea
Ciumara |
Ministrul
lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, |
Nicolae
Noica |
Ministru
de stat, ministrul industriei şi comerţului, |
Călin
Popescu-Tăriceanu |
Biroul
Român de Metrologie Legală |
Ştefan
Ocneanu, |
director
general |
REGULAMENT
privind activitatea de metrologie în construcţii
CAPITOLUL I: Prevederi generale
Activitatea de
metrologie în construcţii constituie o componentă a sistemului
calităţii în acest domeniu, instituit prin lege, prin care se
asigură administrarea, confirmarea metrologică şi utilizarea
echipamentelor de măsurare.
Prezentul regulament stabileşte cadrul normativ general,
principalele elemente de conţinut, metodologice şi de organizare
privind activitatea de metrologie în construcţii.
Prevederile
prezentului regulament se aplică tuturor persoanelor juridice şi
fizice implicate în activitatea de construcţii, care utilizează
echipamente de măsurare.
La aplicarea
prevederilor prezentului regulament vor fi avute în vedere şi vor fi
respectate normele şi instrucţiunile de metrologie legală,
precum şi standardele şi alte reglementări oficiale aplicabile.
Definiţiile termenilor specifici activităţilor de
metrologie, folosiţi în textul prezentului regulament, sunt conforme cu
cele din Glosarul de termeni privind sistemul calităţii în
construcţii.
CAPITOLUL II: Elemente principale de conţinut ale
activităţii de metrologie în construcţii
Activitatea de
metrologie, conform prezentului regulament, are în vedere următoarele
principii şi obiective principale:
a)asigurarea uniformităţii,
exactităţii şi legalităţii măsurărilor
efectuate;
b)asigurarea legalităţii măsurărilor prin
utilizarea echipamentelor de măsurare confirmate metrologic şi,
dacă este cazul, cu aprobare de model;
c)implementarea sistemului de asigurare a
calităţii, stabilit pentru activitatea de metrologie în
construcţii.
Activitatea de
metrologie cuprinde următoarele elemente principale:
a)stabilirea măsurărilor care sunt necesare;
b)selectarea şi achiziţionarea echipamentelor de
măsurare, având în vedere domeniul de măsurare, justeţea,
fidelitatea, robusteţea şi durabilitatea în condiţiile specifice
de mediu, pentru utilizarea prevăzută;
c)recepţia şi administrarea -
identificarea, manipularea, conservarea, depozitarea - echipamentelor de
măsurare;
d)confirmarea
metrologică a echipamentelor de măsurare - verificarea
iniţială, verificarea periodică şi/sau după reparare
-, realizată prin laboratoare de metrologie proprii sau ale altor
agenţi economici, autorizate şi/sau acreditate de Biroul Român de
Metrologie Legală şi, respectiv, de organismul naţional de
acreditare a laboratoarelor de metrologie;
e)asigurarea utilizării echipamentelor de măsurare în
condiţii conforme cu specificaţiile şi cu reglementările
tehnice aplicabile;
f)asigurarea evidenţei documentelor şi
înregistrărilor referitoare la echipamentele de măsurare.
Prin
activitatea de metrologie desfăşurată trebuie să
se asigure utilizarea echipamentelor de măsurare în conformitate cu
necesităţile de măsurare şi cu prevederile specificaţiilor
tehnice ale acestora.
CAPITOLUL III: Elemente metodologice şi de organizare a activităţii de metrologie în construcţii
Stabilirea
măsurărilor care sunt necesare se face pe baza documentaţiei, a
procedurilor tehnice de execuţie şi a reglementărilor tehnice
aplicabile, pentru fiecare obiect, categorie de lucrări de construcţii
sau de activitate desfăşurată.
Selectarea
echipamentelor de măsurare are în vedere cerinţele privind
măsurările, stabilite prin documentaţia de execuţie, prin
metodele de măsurare şi prin alte reglementări tehnice
aplicabile.
Confirmarea
metrologică se face potrivit reglementărilor legale.
Achiziţionarea,
recepţia şi administrarea echipamentelor de măsurare se
asigură, de către fiecare persoană juridică sau fizică
implicată, prin organizarea adecvată şi asigurarea mijloacelor
necesare pentru:
a)contractarea furnizării echipamentelor de
măsurare, având în vedere complexitatea comenzii, privind aparatele sau
dispozitivele auxiliare, materialele de referinţă, etaloanele,
instrucţiunile de utilizare şi de întreţinere, după caz;
b)recepţia echipamentelor de măsurare
procurate atât sub aspect cantitativ, cât şi funcţional;
c)instituirea
şi asigurarea funcţionării unui sistem, inclusiv a documentelor
- proceduri, instrucţiuni -, a spaţiilor şi a condiţiilor
de mediu, precum şi a personalului, după caz, privind identificarea,
manipularea, conservarea şi depozitarea, în conformitate cu
instrucţiunile furnizorului şi cu prevederile legale aplicabile;
d)efectuarea confirmării metrologice -
etalonări, verificări, reparări - şi ţinerea
evidenţei documentelor şi înregistrărilor respective;
e)retragerea din serviciu, izolarea şi ţinerea
evidenţei echipamentelor de măsurare neconforme, înlăturarea
cauzelor neconformităţilor şi reconfirmarea lor sau, după
caz, casarea acestora.
Utilizarea
echipamentelor de măsurare se face de către personal care are
cunoştinţele şi instruirea necesare pentru efectuarea
măsurărilor respective, conform instrucţiunilor furnizorului,
metodelor de măsurare şi reglementărilor aplicabile.
În cazurile
specificate de legislaţia metrologică în vigoare, personalul din
activitatea de metrologie trebuie să posede
atestarea necesară.
Se interzice
utilizarea echipamentelor de măsurare care nu sunt identificate din punct
de vedere al stării de verificare, potrivit sistemului propriu, precum
şi a celor neconforme sau care nu au fost reconfirmate metrologic.
Activitatea de
metrologie va fi supusă unei evaluări
periodice, prin audit intern sau extern, în funcţie de volumul şi de
complexitatea acestei activităţi, precum şi în funcţie de
categoria de importanţă a construcţiilor la care se aplică.
În funcţie
de volum şi de complexitate, activitatea de metrologie se va organiza tehnic şi administrativ şi va fi
coordonată de personal tehnic corespunzător.
CAPITOLUL IV: Obligaţii şi răspunderi
Persoanele
juridice şi fizice implicate în activitatea de construcţii, care
utilizează în activitatea desfăşurată echipamente de
măsurare - investitori, proprietari sau utilizatori, proiectanţi,
experţi tehnici, executanţi -, au
următoarele obligaţii şi răspunderi:
a)să se asigure că unitatea care
prestează serviciile respectă prevederile prezentului regulament;
b)să stabilească, prin contract, obligaţiile
şi răspunderile fiecărei părţi privind toate
condiţiile referitoare la echipamentele de măsurare utilizate la
măsurările respective - manipulare, depozitare, securitate,
condiţii de mediu, accese;
c)să asigure evidenţa documentelor care permit
trasabilitatea măsurărilor respective.
Persoanele
juridice şi fizice care desfăşoară activitate de metrologie
proprie au următoarele obligaţii şi răspunderi:
a)să asigure organizarea tehnică şi administrativă
şi mijloacele necesare pentru realizarea activităţilor, conform
prezentului regulament;
b)să asigure personalul corespunzător, precum şi
instruirea şi atestarea acestuia, după caz;
c)să întocmească şi să ţină la zi
documentele şi înregistrările privind activitatea de metrologie,
conform prevederilor din reglementările legale aplicabile;
d)să evalueze, periodic, activitatea de metrologie
şi să ia măsurile necesare pentru desfăşurarea
corespunzătoare a acesteia.
CAPITOLUL V: Dispoziţii finale
Biroul Român de
Metrologie Legală şi organele sale teritoriale, prin personal propriu
împuternicit, exercită controlul metrologic al statului asupra
echipamentelor de măsură utilizate în domeniul construcţiilor,
care sunt precizate în Lista oficială a mijloacelor de măsurare
supuse obligatoriu controlului metrologic al statului, în conformitate cu
atribuţiile care le revin.
Urmărirea
aplicării şi controlul respectării prezentului regulament se fac
de către personalul împuternicit în acest scop din cadrul Inspecţiei
de stat în construcţii, urbanism, lucrări publice şi amenajarea
teritoriului.
Pentru
echipamentele de măsurare nesupuse controlului metrologic al statului, la
solicitare, Biroul Român de Metrologie Legală poate participa la controlul
efectuat de personalul împuternicit din cadrul Inspecţiei de stat în
construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului.
Nerespectarea
prevederilor prezentului regulament atrage răspunderi şi
sancţiuni contravenţionale sau penale, după caz, conform legilor
în vigoare.
REGULAMENT
privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii
CAPITOLUL I: Prevederi generale
Conducerea
şi asigurarea calităţii constituie o componentă
principală a sistemului calităţii în construcţii şi
reprezintă o parte semnificativă a funcţiei generale de conducere
dintr-o unitate.
Conducerea
şi asigurarea calităţii în construcţii stabilesc şi transpun
în fapt politica în domeniul calităţii, prin activităţi
prestabilite şi sistematice, destinate să prevină noncalitatea,
să asigure realizarea, atestarea şi garantarea calităţii
cerute prin reglementări tehnice şi clauze contractuale, în
condiţii raţionale de cost şi termen, şi să ofere
încredere în capacitatea agentului economic sau a persoanei juridice
respective.
Prezentul
regulament stabileşte cadrul normativ general, principalele elemente de
conţinut şi metodologice pentru elaborarea, aplicarea şi
dezvoltarea conducerii şi asigurării calităţii în
construcţii, având în vedere standardele aplicabile, adaptate la
specificul construcţiilor.
Prevederile prezentului regulament se adresează
tuturor persoanelor juridice sau fizice implicate în procesul de concepere,
realizare, exploatare şi postutilizare a construcţiilor: investitori,
proprietari, unităţi de cercetare, de proiectare, fabricanţi
şi furnizori de produse şi servicii pentru construcţii,
executanţi de lucrări de construcţii şi utilizatori ai construcţiilor,
care sunt obligaţi să asigure, prin conducerea şi asigurarea
calităţii, obţinerea şi menţinerea, pe întreaga
durată de existenţă a construcţiilor, a unui nivel minim de
calitate aferent cerinţelor stabilite de legea privind calitatea în construcţii.
Conducerea şi asigurarea calităţii în
construcţii se aplică, în funcţie de categoria de importanţă
a construcţiilor sau de complexitatea şi de importanţa unor
lucrări, astfel:
a)prin sistemul calităţii, definit şi
documentat pe baza principiilor şi recomandărilor din standardele SR
EN ISO seria 9000, adaptate specificului construcţiilor, pentru:
- (i)
construcţii având categoria de importanţă excepţională
sau deosebită;
- (ii) construcţii având categoria de importanţă
normală, finanţate de la bugetul de stat;
- (iii) construcţii având categoria de importanţă
normală, finanţate din alte surse, dacă aceasta este cerută
prin contract;
b)prin planul calităţii, întocmit şi aplicat
pentru anumite lucrări sau construcţii având categoria de
importanţă normală;
c)prin îndeplinirea atribuţiilor responsabilului tehnic
cu execuţia, atestat, în cadrul unei organizări corespunzătoare
a activităţii executantului, pentru construcţii având categoria
de importanţă redusă.
Conducerea
şi asigurarea calităţii în construcţii se aplică de
către proprietari şi/sau utilizatori, pentru etapele de exploatare
şi postutilizare a construcţiilor, în cazurile prevăzute la lit.
a)(i). Pentru celelalte cazuri, în
aceste etape ale existenţei construcţiilor, se aplică
prevederile Regulamentului privind urmărirea comportării în
exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea
construcţiilor.
Categoriile de importanţă a construcţiilor sunt cele
prevăzute în Regulamentul privind stabilirea categoriei de
importanţă a construcţiilor.
Pentru agenţii economici implicaţi în
activitatea de realizare a construcţiilor se recomandă ca aplicarea
conducerii şi asigurării calităţii în construcţii să fie însoţită şi de obţinerea
certificării profesionale, atestată pentru domeniile de specialitate
ale obiectului lor de activitate.
Agenţii economici şi persoanele juridice care aplică
sistemul calităţii pe baza standardelor SR EN ISO seria 9000, precum
şi beneficiarii contractelor încheiate cu aceştia pot solicita
certificarea sistemului respectiv de către organisme de certificare
acreditate în acest scop.
Termenii specifici utilizaţi în prezentul regulament sunt
definiţi în Glosarul de termeni privind sistemul calităţii în
construcţii.
CAPITOLUL II: Elemente de conţinut şi metodologice ale
conducerii şi asigurării calităţii în construcţii
Conducerea şi asigurarea calităţii în
construcţii comportă stabilirea următoarelor elemente
principale:
- elementele principale de conţinut;
- elementele metodologice privind aplicarea şi
dezvoltarea sistemului;
Conţinutul
şi dezvoltarea elementelor menţionate mai sus diferă în
funcţie de specificul activităţilor din unităţile
implicate.
Datele de
intrare pentru conducerea şi asigurarea calităţii în
construcţii sunt concretizate prin:
a)documente privind obiectul de activitate, organizarea
şi resursele agentului economic sau ale persoanei juridice respective;
b)documentele privind cerinţele de calitate
ale clienţilor, precum şi cele prevăzute în reglementările
tehnice aplicabile - documente contractuale, documentaţia tehnică de
proiectare.
Detalierea şi explicitarea nivelului de calitate privind
cerinţele menţionate trebuie asigurate în vederea stabilirii datelor
de intrare.
Elementele
principale de conţinut
Conducerea
şi asigurarea calităţii în construcţii cuprind
următoarele elemente principale de conţinut:
- programul de asigurare a calităţii;
- organizarea aferentă sistemului;
- condiţiile referitoare la sistemul calităţii,
aplicabile.
Aceste elemente
se elaborează, se aplică şi se actualizează continuu de
către agenţii economici şi persoanele juridice implicate.
Programul de asigurare a calităţii stabileşte
dispoziţiile specifice, directoare pentru definirea şi obţinerea
calităţii, precizând obiectivele, regulile de operare, resursele
şi secvenţele activităţilor legate de calitate.
Acest program
poate fi elaborat şi aplicat de agenţii economici sau de persoanele
juridice atât cu referire la elementele interne ale conducerii şi
asigurării calităţii - politică, conducere, strategie,
organizare -, cât şi pentru asigurarea externă a calităţii,
potrivit contractelor încheiate între părţi, precum şi pentru evaluarea
de către o secundă parte - client - sau certificarea, printr-o
terţă parte - organism de certificare -, a conducerii şi
asigurării calităţii, aplicate.
Programul de
asigurare a calităţii este concretizat prin
următoarele documente principale:
a)manualul calităţii, care poate diferi în
ceea ce priveşte gradul de detaliere şi formatul, pentru a corespunde
necesităţilor agentului economic sau ale persoanei juridice. Acesta poate fi alcătuit din mai multe documente. În
funcţie de obiectul manualului, se poate utiliza un
calificativ, spre exemplu "manual de asigurare a
calităţii", "manual de management al
calităţii";
- procedurile sistemului, care detaliază condiţiile
referitoare la sistemul calităţii;
- procedurile tehnice de execuţie sau de proces, care
includ planuri de control al calităţii;
- planul de control al calităţii.
În anumite
cazuri mai deosebite - lucrări de investiţii-construcţii importante,
utilizare de produse noi sau procese şi procedee de execuţie speciale
- beneficiarii investitori pot solicita, prin contract, elaborarea şi
aplicarea de către furnizorii de produse sau de către constructorii
executanţi de lucrări a unor planuri ale calităţii, pentru
acele cazuri. Planurile calităţii se stabilesc în
concordanţă cu programele de asigurare a calităţii ale
beneficiarilor şi în corelare cu manualele şi cu procedurile privind
calitatea ale furnizorilor sau ale executanţilor respectivi.
În
situaţia în care sistemul calităţii, aplicat pe baza
standardelor SR EN ISO seria 9000, nu este certificat, documentele principale
ale sistemului vor fi avizate de către specialişti sau organisme
agreate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării
Teritoriului sau certificate de către un organism de acreditare, în
următoarele cazuri:
- pentru participarea la licitaţii;
- pentru construcţii având categoria de
importanţă excepţională sau deosebită;
- pentru construcţiile finanţate din fondurile
statului;
- pentru alte cazuri în care aceste documente pot fi
opozabile.
Organizarea
aferentă conducerii şi asigurării calităţii în
construcţii, integrată în sistemul general de organizare şi
funcţionare a agentului economic sau a persoanei
juridice, trebuie să cuprindă:
- definirea politicii privind calitatea, a obiectivelor, a
metodelor de conducere şi a responsabilităţilor privind
implementarea şi funcţionarea conducerii şi asigurării
calităţii;
- identificarea problemelor reale sau potenţiale în
materie de calitate, stabilirea de soluţii pentru rezolvarea lor şi
urmărirea aplicării acestora;
- organizarea, învestirea cu autoritatea şi cu
competenţele necesare şi asigurarea independenţei
compartimentelor şi a personalului de asigurare a calităţii
şi de control al calităţii;
- asigurarea mijloacelor şi resurselor adecvate pentru
aplicarea politicii calităţii şi realizarea obiectivelor
acesteia;
- formarea şi instruirea personalului implicat în
asigurarea şi controlul calităţii;
- analizarea periodică, de către conducerea
unităţii, a conducerii şi asigurării calităţii
sub aspectul eficacităţii şi satisfacerii cerinţelor
specificate.
Condiţiile
referitoare la sistemul calităţii, aplicat pe baza standardelor SR EN
ISO seria 9000, corelate cu celelalte elemente ale acestui sistem,
faţă de care se stabilesc cerinţele specifice ale diferitelor
modele de asigurare a calităţii, sunt următoarele:
- responsabilitatea managementului - analiza sistemului;
- sistemul calităţii - documente;
- controlul documentelor şi al datelor;
- controlul produsului furnizat de client;
- identificarea şi trasabilitatea produsului
(lucrării);
- inspecţii (control) şi încercări;
- controlul echipamentelor de inspecţie, măsurare
şi încercare;
- stadiul inspecţiilor (controlului) şi al
încercărilor;
- controlul produsului (lucrării) neconform;
- acţiunile corective şi preventive;
- manipularea, depozitarea, ambalarea, conservarea şi
livrarea;
- controlul înregistrărilor calităţii;
- auditurile interne ale calităţii;
- service şi urmărirea comportării
lucrărilor;
În cadrul
sistemului calităţii, elaborat şi aplicat de către
agenţii economici şi persoanele juridice, se reţin acele
condiţii referitoare la sistemul calităţii care corespund
modelului de asigurare a calităţii adoptat conform art. 19 şi
care sunt specifice etapei şi activităţilor ce
fac obiectul contractelor încheiate: proiectare, fabricaţie,
execuţie.
În cazul etapelor de exploatare şi postutilizare, dintre
condiţiile referitoare la sistemul calităţii se selectează
cele care corespund prevederilor şi reglementărilor aplicabile
acestor etape.
Condiţiile referitoare la sistemul calităţii,
prevăzute la alin. 1, vor fi adaptate specificului
activităţilor şi lucrărilor efectuate, prin proceduri de
sistem, proceduri administrative sau, după caz,
proceduri/instrucţiuni tehnice specifice.
Elementele
metodologice privind aplicarea şi dezvoltarea sistemului
calităţii aplicat pe baza standardelor SR EN ISO seria 9000
Aplicarea
sistemului calităţii, pe baza standardelor SR EN ISO seria 9000,
şi dezvoltarea elementelor de conţinut ale acestuia, de către
agenţii economici şi persoanele juridice implicate, participante la
activităţile din cadrul diferitelor etape ale realizării şi
exploatării construcţiilor, se efectuează în mod
diferenţiat.
Diferenţierea
în aplicarea sistemului calităţii aplicat pe baza standardelor SR EN
ISO seria 9000, care se reflectă în obiectivele şi organizarea
acestui sistem, adoptate de către agenţii economici şi
persoanele juridice implicate, este evidenţiată
prin:
a)cerinţele de asigurare a calităţii,
corespunzătoare organizării şi capacităţii acestora de
a cuprinde cât mai bine condiţiile referitoare la sistemul
calităţii;
b)categoria de importanţă a majorităţii construcţiilor
ce formează obiectul de activitate al acestora şi factorii specifici
care caracterizează acele construcţii.
Modelele de
asigurare a calităţii constituie ansambluri selecţionate de
elemente şi condiţii corelate ale sistemului calităţii,
care, combinate în mod adecvat şi aplicate de către
unităţile implicate, le conferă acestora aptitudinea
funcţională sau organizatorică necesară pentru a putea
răspunde cerinţelor de asigurare a calităţii, aferente
majorităţii obiectelor de construcţii contractate în
condiţii avantajoase pentru părţile contractante.
În domeniul
construcţiilor se aplică trei modele, notate cu 1, 2 şi 3,
reprezentând niveluri distincte de asigurare a calităţii,
corespunzătoare standardelor SR EN ISO seria 9001; SR EN ISO seria 9002
sau SR EN ISO seria 9003, diferenţiate între ele, în principal, prin
numărul şi conţinutul cerinţelor de asigurare a
calităţii faţă de elementele şi condiţiile referitoare
la sistemul calităţii, luate în considerare, care descresc de la
modelul 1, cel mai complex şi mai pretenţios, spre modelul 3, mai
simplu şi mai puţin pretenţios în ceea ce priveşte
numărul şi nivelul cerinţelor şi al condiţiilor.
Între categoria
de importanţă a construcţiilor şi modelele de asigurare a
calităţii se recomandă respectarea corespondenţei din
următorul tabel:
Modelul
de asigurare a calităţii: |
|
excepţională (A) |
modelul 1 sau reglementare specială |
deosebită (B) |
modelul 1 sau 2 |
normală (C) |
modelul 2 sau 3 |
redusă (D) |
modelul 3 (opţional) |
Încadrarea
într-o categorie de importanţă a construcţiilor, respectiv
selectarea modelului de asigurare a calităţii adecvat pentru produse,
obiecte de construcţii sau părţi ale acestora, precum şi
pentru activităţile de realizare şi, după caz, de exploatare,
aferente, se stabilesc în etapa de proiectare, pentru construcţii noi, sau
la proiectarea lucrărilor de intervenţie, pentru construcţii
existente, în acord cu investitorul sau cu proprietarul.
Elaborarea
şi aplicarea sistemului calităţii în construcţii sunt
fundamentate şi definite prin următoarele documente principale,
întocmite, ţinute la zi şi revizuite periodic:
a)documente privind datele de intrare ale sistemului,
care cuprind nivelurile de calitate cerute în diferite etape şi activităţi
ale procesului de concepţie-realizare-exploatare;
b)documente ale programului de asigurare a calităţii;
c)documente şi înregistrări privind calitatea:
- certificate de calitate, buletine de încercări,
certificate de conformitate a calităţii produselor, procese-verbale
de recepţie pentru produsele procurate;
- procese-verbale de control, rapoarte de verificare şi
analizare, procese-verbale de avizare pentru lucrări şi
documentaţiile tehnice de proiectare;
-
procese-verbale de lucrări ascunse, ca şi pentru fazele determinante
- puncte de oprire - şi de recepţii parţiale, rapoarte de
control şi verificare privind calitatea, procese-verbale de recepţie
pentru lucrări de construcţii executate;
- rapoarte privind neconformităţile şi rapoarte
de acţiuni corective şi preventive;
- planuri şi rapoarte de audit, analizarea şi
evaluarea sistemului;
- rapoarte privind costuri referitoare la asigurarea
calităţii;
d)diverse alte documente referitoare la calitate, spre
exemplu: rapoarte tehnice, informări, dări de seamă periodice.
Planul
calităţii este documentul care
precizează practicile, resursele şi succesiunea
activităţilor specifice referitoare la calitate, relevante pentru o
anumită lucrare sau construcţie.
Planul
calităţii trebuie să asigure
interfeţele dintre persoanele juridice şi fizice implicate în
conceperea, realizarea şi, după caz, în exploatarea construcţiei
respective.
Planul
calităţii se întocmeşte, pentru obţinerea obiectivelor
privind calitatea, în următoarele situaţii:
a)ca parte a
sistemului calităţii, pentru anumite lucrări sau
construcţii, în care caz se face referire la manualul calităţii
şi la procedurile documentate ale sistemului, suplimentate, după caz,
cu cele specifice lucrărilor respective;
b)ca document de
sine stătător, atunci când agentul economic sau persoana
juridică implicată nu are implementat sistemul calităţii
aplicat pe baza standardelor SR EN ISO seria 9000, în care caz vor fi elaborate
şi procedurile necesare aplicării acestui plan.
Planul
calităţii are în vedere condiţiile referitoare la sistemul calităţii,
precizate la art. 15, aplicabile, forma şi nivelul de detaliere fiind
adaptate la cerinţele privind construcţia respectivă,
complexitatea lucrărilor şi persoanele juridice şi fizice
implicate.
CAPITOLUL III: Atribuţii, obligaţii, răspunderi
Ministerul
Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului
are următoarele atribuţii:
a)de a asigura coordonarea aplicării conducerii
şi asigurării calităţii în construcţii, în corelare cu
celelalte componente ale sistemului calităţii, instituit prin Legea
nr. 10/1995
privind calitatea în construcţii, prin organizarea Consiliului pentru
calitate în construcţii;
b)de a stabili şi a aproba structura de organizare,
documentele de constituire şi normele metodologice necesare pentru:
- acreditarea organismelor de certificare, calificare sau
atestare, după caz, pentru sisteme de calitate, produse pentru construcţii,
agenţi economici din construcţii şi personal de specialitate;
- agrearea de persoane juridice şi fizice pentru
proiectare, consultanţă, evaluare şi instruire în domeniul
sistemului calităţii în construcţii;
c)de a elabora, a aproba şi a publica ghidul tehnic
explicativ privind aplicarea conducerii şi asigurării
calităţii în construcţii pentru uzul persoanelor juridice
şi fizice interesate: producători, furnizori, investitori, proiectanţi,
proprietari, utilizatori.
Agenţii
economici şi persoanele juridice participante la activităţile de
concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a construcţiilor
răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale,
referitoare la conducerea şi la asigurarea calităţii:
a)obţinerea certificării privind calificarea
agentului economic, după caz;
b)elaborarea şi aplicarea diferenţiată a conducerii
şi asigurării calităţii, potrivit specificului
activităţilor desfăşurate, categoriei de
importanţă şi naturii construcţiilor, în condiţiile
precizate la art. 4;
c)luarea măsurilor necesare pentru încadrarea
compartimentelor cu atribuţii privind calitatea cu personalul calificat
necesar, prin:
- pregătirea şi instruirea personalului, punându-se
accentul pe însuşirea motivaţiei pentru calitate şi pe
efectuarea autocontrolului;
- asigurarea
autorizării şefului compartimentului de control tehnic al
calităţii şi a diriginţilor de şantier, de către
Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism
şi amenajarea teritoriului.
CAPITOLUL IV: Dispoziţii finale
Urmărirea
aplicării şi controlul respectării prevederilor prezentului
regulament de către agenţii economici şi persoanele juridice
implicate, sub aspectul existenţei şi aplicării conducerii
şi asigurării calităţii în construcţii, se fac de
către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării
Teritoriului prin Inspecţia de stat în construcţii, lucrări
publice, urbanism şi amenajarea teritoriului.
Încălcarea
dispoziţiilor prezentului regulament atrage răspunderi şi
sancţiuni contravenţionale şi/sau penale, conform legilor în
vigoare.
Finanţarea
activităţilor legate de introducerea şi funcţionarea
conducerii şi asigurării calităţii în construcţii se
face de către fiecare agent economic şi persoană juridică,
din fondurile curente aferente desfăşurării
activităţilor de bază.
REGULAMENT privind stabilirea categoriei de
importanţă a construcţiilor
CAPITOLUL I: Prevederi generale
Prezentul regulament are ca obiect stabilirea modului
de încadrare în categorii de importanţă a construcţiilor, în
scopul aplicării diferenţiate a sistemului calităţii,
conform legii.
Construcţiile
reprezintă lucrările concepute şi executate pentru îndeplinirea
unor funcţii economico-sociale sau ecologice. Ele sunt caracterizate, de regulă, în raport cu necesitatea de
adaptare la condiţiile locale de teren şi de mediu, cu durata mare de
utilizare, cu volumul important de muncă şi de materiale înglobate.
Prevederile
prezentului regulament se aplică tuturor construcţiilor noi sau
existente.
Construcţiile se încadrează, după
importanţa lor, în următoarele categorii:
a)de
importanţă globală, denumite categorii de importanţă, care
privesc întreaga construcţie, sub toate aspectele;
b)de
importanţă specifice, denumite clase de importanţă, care
privesc întreaga construcţie sau părţi ale acesteia, sub anumite
aspecte.
CAPITOLUL II: Categorii de importanţă
Categoriile de
importanţă a construcţiilor se stabilesc în conformitate cu
metodologia aprobată de către Ministerul Lucrărilor Publice
şi Amenajării Teritoriului, pentru realizarea de niveluri de calitate
determinate de respectarea cerinţelor, precum şi pentru delimitarea
obligaţiilor care revin persoanelor juridice şi fizice implicate, în
condiţiile legii, ţinând seama de următoarele aspecte:
a)implicarea vitală a construcţiilor în
societate şi în natură - gradul de risc sub aspectul siguranţei
şi al sănătăţii;
b)implicarea funcţională a construcţiilor în
domeniul socioeconomic, în mediul construit şi în natură -
destinaţia, modul de utilizare etc.;
c)caracteristici proprii construcţiilor -
complexitatea şi considerentele economice.
Categoriile de importanţă care se stabilesc
pentru construcţii sunt:
- construcţii de importanţă
excepţională (A);
- construcţii de importanţă deosebită (B);
- construcţii de importanţă normală (C);
- construcţii de importanţă redusă (D).
Categoria de importanţă se stabileşte
de către proiectant, la cererea investitorului, în cazul
construcţiilor noi, sau a proprietarului, în cazul construcţiilor
existente, atunci când este necesar, pentru
lucrări de intervenţii sau în alte cazuri.
Pentru fiecare
construcţie se stabileşte o singură categorie de
importanţă şi aceasta va fi
înscrisă în toate documentele tehnice privind construcţia:
autorizaţia de construire, proiectul de execuţie, cartea tehnică
a construcţiei, documentele de asigurare.
Clasele de
importanţă se stabilesc prin reglementări tehnice şi au la
bază criterii specifice.
Clasele de
importanţă se corelează cu categoriile de importanţă
de către proiectant, la construcţiile noi, şi/sau de către
expertul tehnic atestat, la construcţiile existente, în scopul stabilirii
condiţiilor de aplicare a componentelor sistemului calităţii.
CAPITOLUL III: Dispoziţii finale
Categoria şi clasa de importanţă
stabilite pentru o construcţie nu se vor modifica decât la schimbarea
destinaţiei sau în alte condiţii care impun aceasta, prin
documentaţii motivate.
Investitorii sau proprietarii pot să
prevadă prin clauze contractuale cu proiectanţii cerinţe
superioare celor corespunzătoare categoriei sau clasei de
importanţă a construcţiei.
REGULAMENT privind urmărirea comportării în
exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea
construcţiilor
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Urmărirea
comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea
construcţiilor sunt componente ale sistemului calităţii în
construcţii.
Obiectul urmăririi comportării în exploatare
a construcţiilor şi al intervenţiilor în timp este
evaluarea stării tehnice a construcţiilor şi menţinerea
aptitudinii la exploatare pe toată durata de existenţă a
acestora.
Prezentul regulament stabileşte cadrul general
pentru desfăşurarea activităţilor privind urmărirea
comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi
postutilizarea construcţiilor, se aplică tuturor categoriilor de
construcţii şi este obligatoriu pentru toate
persoanele juridice şi persoanele fizice implicate: investitori,
proiectanţi, executanţi, proprietari, administratori, utilizatori.
Urmărirea comportării în exploatare a
construcţiilor, intervenţiile în timp şi postutilizarea
construcţiilor reprezintă acţiuni distincte, complementare,
astfel:
a)urmărirea comportării în exploatare a
construcţiilor se face în vederea depistării din timp a unor
degradări care conduc la diminuarea aptitudinii la exploatare;
b)intervenţiile în timp asupra
construcţiilor se fac pentru menţinerea sau
îmbunătăţirea aptitudinii la exploatare;
c)postutilizarea construcţiilor cuprinde
activităţile de desfiinţare a construcţiilor în
condiţii de siguranţă şi de recuperare eficientă a
materialelor şi a mediului.
Toate aceste acţiuni se realizează prin grija proprietarului.
Termenii
specifici utilizaţi în prezentul regulament sunt definiţi în Glosarul
de termeni privind sistemul calităţii în construcţii.
CAPITOLUL II: Urmărirea comportării în exploatare a
construcţiilor
Urmărirea comportării în exploatare a
construcţiilor se face prin:
Modalităţile
de efectuare a urmăririi curente sau a
urmăririi speciale - perioade, metode, caracteristici şi parametri
urmăriţi - se stabilesc de către proiectant sau expert, în
funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor şi
de alte caracteristici ale acestora şi se includ în cartea tehnică a
construcţiilor, care va cuprinde, de asemenea, şi rezultatele
consemnate ale acestor activităţi.
Urmărirea curentă este
o activitate sistematică de observare a stării tehnice a
construcţiilor, care, corelată cu activitatea de întreţinere,
are scopul de a menţine aptitudinea la exploatare a acestora.
Urmărirea curentă se efectuează, pe
toată durata de existenţă, asupra tuturor construcţiilor,
conform legii.
Urmărirea
curentă se realizează prin examinare vizuală directă
şi cu mijloace simple de măsurare, în conformitate cu prevederile din
cartea tehnică şi din reglementările tehnice specifice, pe
categorii de lucrări şi de construcţii.
Activităţile
de urmărire curentă se efectuează de către personal propriu
sau prin contract cu persoane fizice având pregătire tehnică în
construcţii, cel puţin de nivel mediu.
Urmărirea specială cuprinde
investigaţii specifice regulate, periodice, asupra unor parametri ce caracterizează construcţia sau anumite
părţi ale ei, stabiliţi din faza de proiectare sau în urma unei
expertizări tehnice.
Urmărirea specială se instituie la cererea
proprietarului sau a altor persoane juridice sau fizice interesate, precum
şi pentru construcţii aflate în exploatare, cu evoluţie
periculoasă sau care se află în situaţii deosebite din punct de
vedere al siguranţei.
Urmărirea
specială se realizează, pe o perioadă stabilită, pe baza
unui proiect sau a unei proceduri specifice, de către personal tehnic de
specialitate atestat.
Urmărirea
specială nu conduce la întreruperea efectuării urmăririi
curente.
La constatarea, în cursul activităţilor de
urmărire curentă sau specială, a unor situaţii care
depăşesc limitele stabilite sau se consideră că pot afecta
exploatarea în condiţii de siguranţă a construcţiei,
proprietarul este obligat să solicite
expertizarea tehnică.
Obligaţii şi răspunderi privind
urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor
Investitorii au următoarele obligaţii
şi răspunderi:
a)stabilesc,
împreună cu proiectantul, acele construcţii care se supun
urmăririi speciale, asigură întocmirea proiectului şi predarea
lui proprietarilor, înştiinţând despre aceasta şi Inspecţia
de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului;
b)comunică proprietarilor care preiau
construcţiile obligaţiile care le revin în cadrul urmăririi
speciale.
Proprietarii au următoarele obligaţii
şi răspunderi:
a)răspund de activitatea privind
urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor, sub toate
formele; asigură, după caz, personalul necesar; comandă
expertizarea construcţiilor în cazurile prevăzute la art. 10,
comandă proiectul de urmărire specială şi comunică
instituirea urmăririi speciale la Inspecţia de stat în
construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului;
b)stipulează, în contracte,
îndatoririle ce decurg cu privire la urmărirea comportării în
exploatare a acestora, la înstrăinarea sau la închirierea
construcţiilor.
Proiectanţii au următoarele obligaţii
şi răspunderi:
a)stabilesc, împreună cu investitorii şi/sau
cu proprietarii, acele construcţii care sunt supuse urmăririi
speciale;
b)elaborează, pe bază de contract cu
proprietarul, documentaţiile tehnice pentru urmărirea curentă
şi proiectul de urmărire specială.
Executanţii au obligaţia să
efectueze urmărirea curentă a construcţiilor pe care le
execută, să monteze conform proiectului şi să protejeze
dispozitivele pentru urmărirea specială, până la recepţia
construcţiilor, după care le vor preda proprietarului.
Administratorii
şi utilizatorii răspund de realizarea obligaţiilor contractuale
stabilite cu proprietarul privind activitatea de urmărire a
comportării în exploatare a construcţiilor.
Persoanele care efectuează urmărirea
curentă şi urmărirea specială, denumite responsabili cu
urmărirea comportării construcţiilor, au următoarele
obligaţii şi răspunderi:
a)să cunoască toate detaliile privind
construcţia şi să ţină la zi cartea tehnică a
construcţiei, inclusiv jurnalul evenimentelor;
b)să efectueze urmărirea curentă, iar pentru
urmărirea specială să supravegheze aplicarea programelor şi
a proiectelor întocmite în acest sens;
c)să sesizeze proprietarului sau administratorului
situaţiile care pot determina efectuarea unei expertizări tehnice.
CAPITOLUL III: Intervenţiile în timp asupra construcţiilor
Intervenţiile
în timp asupra construcţiilor au ca scop:
- menţinerea fondului construit la nivelul necesar al
cerinţelor;
- asigurarea funcţiunilor construcţiilor, inclusiv
prin extinderea sau modificarea funcţiunilor iniţiale ca urmare a
modernizării.
Lucrările
de intervenţie sunt:
a)lucrări de întreţinere, determinate de uzura
sau de degradarea normală şi care au ca scop menţinerea
stării tehnice a construcţiilor;
b)lucrări de refacere, determinate de
producerea unor degradări importante şi care au ca scop
menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a
construcţiilor;
c)lucrări de modernizare, inclusiv extinderi,
determinate de schimbarea cerinţelor faţă de construcţii
sau a funcţiunilor acestora şi care se pot realiza cu menţinerea
sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor.
Lucrările
de întreţinere constau în efectuarea, periodic, a unor remedieri sau
reparări ale părţilor vizibile ale elementelor de
construcţie - finisaje, straturi de uzură, straturi şi
învelitori de protecţie - sau ale instalaţiilor şi
echipamentelor, inclusiv înlocuirea unor piese uzate.
Lucrările
de refacere şi de modernizare au la bază următoarele principii:
a)soluţiile se stabilesc numai după
cunoaşterea stării tehnice a construcţiilor, inclusiv a cauzelor
care au produs degradări, dacă este cazul, ca rezultat al
expertizării tehnice;
b)soluţiile vor avea în vedere
interdependenţa dintre construcţie - partea existentă - şi
lucrările noi care se vor executa atât pe ansamblu, cât şi local;
c)aplicarea soluţiei preconizate impune verificarea
permanentă a stării fizice în detaliu a construcţiei, pentru
confirmarea ipotezelor avute în vedere la proiectarea lucrărilor de
intervenţie;
d)condiţiile deosebite de lucru impun o
atenţie sporită privind asigurarea calităţii
lucrărilor.
Lucrările de refacere se realizează prin remediere, reparare
sau consolidare, pe bază de proiect, întocmit potrivit principiilor
prevăzute la art. 19 şi verificat conform prevederilor legale.
În unele
situaţii, în care construcţiile sunt grav afectate, dacă înainte
de lucrările de refacere sunt necesare lucrări de sprijiniri
provizorii, acestea vor fi executate, de asemenea, pe baza unui proiect,
întocmit de către expert sau de către proiectant, în urma
analizării situaţiei.
Lucrările
de modernizare se realizează, de regulă, prin reconstrucţie,
putând interveni şi reparări sau consolidări, pe baza unui
proiect întocmit şi verificat conform prevederilor legale.
Obligaţii
şi răspunderi privind intervenţiile în timp asupra
construcţiilor
Proprietarii au
următoarele obligaţii şi răspunderi:
a)asigură efectuarea lucrărilor de
întreţinere pentru a preveni apariţia unor deteriorări
importante;
b)asigură realizarea proiectelor pentru
lucrări de refacere sau de modernizare şi verificarea tehnică a
acestora;
c)asigură realizarea formelor legale pentru
executarea lucrărilor şi verifică, pe parcurs şi la
recepţie, calitatea acestora, direct sau prin diriginţi de
şantier autorizaţi.
Proiectanţii
au următoarele obligaţii şi răspunderi:
a)elaborează, pe baza comenzii proprietarului,
proiecte pentru lucrări de intervenţii asupra construcţiilor, în
conformitate cu prevederile legale;
b)elaborează caiete de sarcini şi
instrucţiuni speciale pentru lucrările de intervenţii, anexe la
proiectele elaborate de ei în acest scop, care se introduc în cartea
tehnică a construcţiei.
Executanţii
lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor au
obligaţia să respecte prevederile din
proiectele elaborate în acest scop, luând toate măsurile pentru asigurarea
calităţii lucrărilor.
Utilizatorii
construcţiilor au obligaţia să asigure
efectuarea la timp a sarcinilor ce le revin în cadrul activităţii de
intervenţii în timp asupra construcţiilor, în baza contractelor
încheiate cu proprietarii.
CAPITOLUL IV: Postutilizarea construcţiilor
Declanşarea
activităţilor din etapa de postutilizare a unei construcţii
începe o dată cu iniţierea acţiunii pentru desfiinţarea
acelei construcţii, care se face:
b)la cererea administratorului construcţiei, cu
acordul proprietarului;
c)la cererea autorităţilor administraţiei
publice locale, în cazurile în care:
- construcţia a fost executată fără
autorizaţie de construire;
- construcţia nu prezintă siguranţă în
exploatare şi nu poate fi reabilitată din acest punct de vedere;
- construcţia prezintă pericol pentru mediul
înconjurător şi nu poate fi reabilitată pentru a se elimina
acest pericol;
- cerinţele de sistematizare pentru utilitate
publică impun necesitatea desfiinţării construcţiei.
La
construcţiile proprietate publică, decizia de declanşare a
activităţilor din etapa de postutilizare va
fi luată în baza unui studiu de fezabilitate, ţinându-se seama de
cazurile prevăzute la art. 26, din care să
rezulte necesitatea, oportunitatea şi eficienţa economică a
acţiunii. Studiul respectiv va trebui să fie
aprobat potrivit legii.
Desfăşurarea activităţilor şi
lucrărilor din etapa de postutilizare a construcţiilor se
efectuează pe baza unei documentaţii tehnice şi a unei
autorizaţii de desfiinţare, eliberată de autorităţile
competente, conform legii.
Elaborarea
documentaţiei tehnice aferente lucrărilor de desfiinţare şi
executarea lucrărilor respective se efectuează de agenţii
economici cu activitate în construcţii.
Documentaţia tehnică aferentă
lucrărilor din etapa de postutilizare a construcţiilor va cuprinde:
- planul de amplasare a construcţiilor - poziţie,
dimensiuni, orientare, vecinătăţi -, cu indicarea
construcţiei sau a părţilor de construcţie ce urmează
a fi demolate;
- planuri sau relevee, din care să rezulte
destinaţia, alcătuirea construcţiei şi funcţiunile
acesteia: planuri ale tuturor nivelurilor, secţiuni, faţade,
planurile instalaţiilor interioare, întocmite la o scară convenabilă;
- planurile racordurilor la utilităţile exterioare -
apă, canal, energie electrică, energie termică, gaze, telefon;
- planurile de asigurare şi refacere a
continuităţii utilităţilor exterioare pentru
vecinătăţi, care ar trebui, eventual, să fie întrerupte la
demolarea construcţiilor;
- condiţii tehnice de calitate;
- detalierea şi precizarea fazelor
activităţilor şi lucrărilor;
- proceduri tehnice pentru executarea lucrărilor de demontare
şi demolare, cuprinzând descrierea detaliată a soluţiilor
tehnice adoptate, a tuturor operaţiunilor necesare şi măsuri de
protecţie a muncii;
- recomandări - la construcţiile proprietate
publică - privind modul de recondiţionare a produselor şi a
elementelor de construcţie, recuperate cu ocazia demontării şi
demolării;
- recomandări pentru evacuarea şi transportul
deşeurilor nefolosibile şi nereciclabile în zonele de reintegrare în
natură;
- măsuri pentru protecţia mediului
înconjurător, în zona de demolare a construcţiilor şi în zonele
de evacuare a deşeurilor;
- devizul lucrărilor de demolare, de reciclare şi de
utilizare a materialelor rezultate.
Documentaţia tehnică pentru lucrările de postutilizare a
construcţiilor trebuie verificată de specialiştii verificatori
de proiecte atestaţi. De asemenea, vor fi expertizate din
punctul de vedere al rezistenţei şi stabilităţii
clădirile învecinate care pot fi afectate de demolare.
Dezafectarea
construcţiei cuprinde următoarele faze:
- încetarea activităţilor din interiorul
construcţiei;
- asigurarea continuităţii instalaţiilor
tehnico-edilitare pentru vecinătăţi;
- evacuarea din construcţie a inventarului mobil: obiecte
de inventar, mobilier, echipamente.
Demontarea
şi demolarea construcţiei cuprind următoarele faze:
- dezechiparea construcţiei prin desfacerea şi
demontarea elementelor de instalaţii funcţionale, de finisaj şi
izolaţii;
- demontarea părţilor şi a elementelor de
construcţie;
- demolarea părţilor de construcţie
nedemontabile - zidării, structuri de rezistenţă -, inclusiv a
fundaţiei construcţiei;
- dezmembrarea părţilor şi elementelor de
construcţie şi a instalaţiilor demontate, recuperarea
componentelor şi a produselor refolosibile şi sortarea lor pe
categorii;
- transportul deşeurilor nefolosibile şi
nereciclabile în zonele destinate pentru utilizarea ca materii brute sau pentru
reintegrarea în natură.
Recondiţionarea,
reciclarea şi refolosirea produselor şi materialelor de
construcţie, rezultate din demontarea şi demolarea
construcţiilor proprietate publică, cuprind următoarele faze:
- recondiţionarea produselor de construcţie
recuperate din demontare, în vederea refolosirii, prin operaţiuni simple,
executate în ateliere;
- reciclarea materialelor rezultate din demolare, în
secţii de producţie specializate, prin folosirea acestor materiale ca
materii prime în vederea producerii de materiale de construcţii;
- pregătirea refolosirii produselor şi materialelor
de construcţii, rezultate din recuperare, recondiţionare şi
reciclare, prin verificarea calităţii acestora şi prin
organizarea desfacerii lor în depozite de materiale de construcţii.
Reintegrarea în
natură a deşeurilor nefolosibile şi nereciclabile cuprinde
următoarele faze:
- utilizarea deşeurilor de materiale brute pentru
umpluturi;
- refacerea peisajului natural în zonele de folosire a
deşeurilor, prin taluzări adecvate şi lucrări de
protecţie aferente, inclusiv refacerea stratului vegetal şi a
plantaţiilor.
Obligaţii
şi răspunderi privind postutilizarea construcţiilor
Proprietarii au
următoarele obligaţii şi răspunderi:
a)să asigure fondurile necesare pentru proiectarea
şi executarea lucrărilor;
b)să obţină avizele necesare şi
autorizaţia de desfiinţare de la autorităţile competente;
c)să încredinţeze executarea lucrărilor din
etapa de postutilizare a construcţiilor unor persoane fizice sau juridice
autorizate în construcţii;
d)să urmărească respectarea
condiţiilor de calitate stabilite, precum şi recondiţionarea
şi reciclarea în grad cât mai ridicat a materialelor şi a produselor
rezultate din demontarea şi demolarea construcţiei.
Proiectanţii
au următoarele obligaţii şi răspunderi:
a)să elaboreze, pe bază de contract încheiat
cu proprietarii, documentaţia tehnică aferentă lucrărilor
de demolare, reciclare şi utilizare a materialelor rezultate;
b)să
asigure, prin soluţiile tehnice şi tehnologice de demontare şi
demolare adoptate, respectarea prevederilor din avize şi din
autorizaţia de desfiinţare, a condiţiilor tehnice de calitate
corespunzătoare, precum şi un grad cât mai ridicat de recuperare,
recondiţionare şi reciclare a materialelor şi a produselor
rezultate din demontare şi demolare;
c)să asigure asistenţa tehnică solicitată
de proprietar pentru aplicarea soluţiilor din proiect.
Executanţii
au următoarele obligaţii şi răspunderi:
a)să înceapă executarea lucrărilor de
demolare numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare şi a
documentaţiei tehnice verificate;
b)să respecte prevederile din documentaţia
tehnică aferentă şi din autorizaţia de desfiinţare;
c)să realizeze condiţiile de calitate prevăzute
în documentaţia tehnică;
d)să instruiască personalul asupra procesului
tehnologic, asupra succesiunii fazelor şi operaţiunilor, precum
şi asupra măsurilor de protecţie a muncii;
e)să ia măsurile de protecţie a
vecinătăţilor, prin evitarea de transmitere a vibraţiilor
puternice sau a şocurilor, a degajărilor mari de praf, precum şi
prin asigurarea accesului necesar la aceste vecinătăţi.
CAPITOLUL V: Dispoziţii finale
Activitatea de urmărire a comportării în exploatare a
construcţiilor şi intervenţii în timp şi cea privind
postutilizarea construcţiilor se vor executa cu respectarea
reglementărilor tehnice în vigoare. Ministerul Lucrărilor Publice
şi Amenajării Teritoriului va lua
măsuri pentru îmbunătăţirea reglementărilor existente
privind:
a)instrucţiunile-cadru pentru urmărirea comportării
în exploatare şi intervenţiile în timp asupra construcţiilor;
b)instrucţiunile tehnice pentru
urmărirea comportării în exploatare şi intervenţiile în
timp privind diferite categorii de construcţii, alcătuite din
diferite materiale;
c)îndrumătoare tehnice privind metode, procedee,
aparatură şi echipamente specifice, recomandate pentru
activităţile de urmărire a comportării în exploatare a
construcţiilor şi intervenţii în timp asupra acestora;
d)instrucţiuni tehnice privind demolarea
parţială sau totală a construcţiilor.
Organele
administraţiei publice centrale vor lua măsuri ca unităţile
specializate de profil să revizuiască
instrucţiunile tehnice în vigoare privind urmărirea comportării
în exploatare a construcţiilor şi intervenţii în timp, pentru
categoriile de construcţii şi lucrări de construcţii
specifice domeniului lor de activitate.
Urmărirea aplicării şi controlul respectării
prevederilor prezentului regulament se fac de către Inspecţia de stat
în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului.
Finanţarea
activităţilor prevăzute în acest regulament se face potrivit
prevederilor legale.
Încălcarea
dispoziţiilor prezentului regulament atrage răspunderi şi
sancţiuni contravenţionale şi/sau penale, conform legilor în
vigoare.